Stilul Doric
Stilul Doric este unul dintre cele mai vechi si mai simple stiluri arhitecturale grecesti. Acesta a aparut in Grecia antica in jurul secolului al VII-lea i.Hr. si este cel mai bine cunoscut pentru simplitatea si robustetea sa. Coloana dorica este caracterizata printr-un fus scurt si gros care se termina intr-un capitel simplu, fara decoratiuni elaborate. Capitelul doric este, in general, format dintr-un echin si un abac, fara detalii ornamentale.
Acest stil a fost predominant in Grecia continentala si in sudul Italiei si Siciliei, teritorii cunoscute sub numele de Magna Graecia. Templul lui Hera de la Olympia si Parthenonul de pe Acropole sunt exemple iconice ale stilului doric. Arhitectul german Gottfried Semper, un specialist in istoria arhitecturii, a subliniat ca stilul doric emana un sentiment de stabilitate si putere, fiind in esenta o reflectare a valorilor societatii antice grecesti.
Stilul doric este, de asemenea, cunoscut pentru utilizarea sa in templuri, fiind considerat cel mai masculin dintre stilurile grecesti. Acesta este caracterizat prin linii curate si un aspect sever, care subliniaza forta si functionalitatea arhitecturii. In mod traditional, coloanele dorice nu au baze, fiind asezate direct pe stilobat, ceea ce contribuie la aspectul lor robust.
Un alt aspect important al stilului doric il constituie friza, care este impartita in triglife si metope. Triglifele sunt formate din trei caneluri verticale, iar metopele sunt panouri patrate care pot fi decorate cu reliefuri sculpturale. Aceasta alternanta dintre triglife si metope adauga un ritm vizual specific stilului doric.
In concluzie, stilul doric este un testament al simplitatii si al fortei, avand un impact durabil asupra arhitecturii occidentale. Valoarea sa istorica si estetica il face unul dintre cele mai respectate si studiate stiluri arhitecturale ale Greciei antice.
Stilul Ionic
Stilul Ionic a aparut initial in insulele din Marea Egee si in coasta de vest a Asiei Mici, cunoscuta in antichitate sub numele de Ionia. Acest stil, care a evoluat in jurul secolului al VI-lea i.Hr., este cunoscut pentru eleganta si detaliile sale ornamentale. Coloanele ionice sunt de obicei mai subtiri si mai inalte decat cele dorice, oferind un aspect mai gratios si mai feminin.
Coloanele ionice sunt usor de recunoscut datorita volutei sale caracteristice, un element spiralat care se gaseste pe capitelul coloanei. Acest detaliu estetic este considerat o inovatie semnificativa, aducand un nivel de rafinament si sofisticare arhitecturii. Stilul ionic este reprezentat cu maiestrie in Templul lui Artemis din Efes, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.
In afara de volute, stilul ionic prezinta o baza distincta sub coloana, care adauga un strat suplimentar de detalii si complexitate. In general, friza ionica este continua, spre deosebire de stilul doric cu triglife si metope, si este adesea decorata cu reliefuri narative elaborate.
- Capitel: Volute spiralat
- Friza: Continua si decorata
- Coloane: Subtiri si inalte
- Baza: Prezenta sub coloana
- Locatie: Ionia, insulele Egee
Stilul ionic a fost preferat in orasele grecesti din est si a fost adoptat pe scara larga in perioada elenistica. Specialistii in arhitectura, cum ar fi Sir John Summerson, un renumit istoric de arhitectura, au remarcat ca stilul ionic simbolizeaza o combinatie de gratie si complexitate, reflectand progresele culturale si artistice ale grecilor din acea perioada.
In esenta, stilul ionic a contribuit la diversitatea arhitecturala a Greciei antice, aducand un nivel de rafinament si inovatie care continua sa inspire arhitectii contemporani.
Stilul Corintic
Stilul Corintic este cel mai elaborat si mai decorativ dintre cele trei stiluri arhitecturale grecesti clasice. Acesta a aparut mai tarziu decat stilurile doric si ionic, in jurul secolului al IV-lea i.Hr., si a fost dezvoltat in orasul Corint, de unde si-a primit numele. Coloana corintica este recunoscuta prin capitelul sau impodobit cu frunze de acant, care adauga un nivel de detaliu si rafinament deosebit.
Stilul corintic a fost folosit de obicei in temple si alte cladiri publice, dar a devenit popular si in arhitectura romana, unde a fost adaptat si incorporat in structuri mai complexe. Coloanele corintice sunt in general mai inalte si mai subtiri decat cele dorice si chiar ionice, avand o baza decorativa si un fus canelat.
Capitelul corintic, cu frunzele sale de acant, este un element distinctiv care confera un aspect luxuriant si sofisticat. Acest stil a fost folosit in mod frecvent in perioada elenistica si romana, fiind considerat simbolul rafinamentului si al bogatiei. Templul lui Zeus Olimpianul din Atena este un exemplu remarcabil de stil corintic.
Arhitectii si specialistii in istoria arhitecturii, precum Vitruvius, un arhitect roman de renume, au discutat despre complexitatea si frumusetea stilului corintic, subliniind influentele sale atat in arhitectura greaca, cat si in cea romana. Stilul corintic este adesea vazut ca o combinatie a celor doua stiluri anterioare, doric si ionic, aducand impreuna robustetea si grandoarea stilului doric cu eleganta si detaliile stilului ionic.
In concluzie, stilul corintic reprezinta apogeul inovatiei si complexitatii in arhitectura greaca antica. A fost un stil care a depasit granitele Greciei, inspirand arhitectura moderna si fiind un simbol al frumusetii si al rafinamentului elitist. Aceasta mostenire continua sa fie apreciata si studiata, demonstrand impactul durabil al arhitecturii grecesti asupra lumii.
Leave a Reply